Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Orzul verde – un miracol al lumii vegetale

Continutul plantei verzi in vitamine si minerale:
• de peste 250 de ori mai multa provitamina A decat in laptuca;
• de peste 25 de ori mai mult potasiu decat in banane;
• de peste 11 ori mai mult calciu decat in lapte;
• de peste 11 ori mai mult fier decat in telina;
• de peste 7 ori mai multa vitamina C decat in portocale;
• de peste 10 ori mai multa vitamina B1 decat in spanac;
• de peste 23 ori mai multa biotina (factor din grupul vit. B) decat in lapte;
2000 micrograme SOD (superoxid dismutaza), activ, la o portie de doua grame de orz verde, pudra. Superoxid dismutaza este o enzima proteica activa cu un efect deosebit in vindecarea bolilor, in revitalizarea organismului si in incetinirea proceselor de imbatranire. Aceasta enzima intervine in inactivarea radicalilor liberi oxidril. Dr. Milton Fried afirma ca acesti radicali liberi favorizeaza imbatranirea celulelor si aparitia bolilor. Orzul verde este pana in prezent cea mai bogata sursa de SOD cunoscuta. Efecte benefice asupra organismului:
•  mai putin somn necesar;
•  mai multa energie in eforturile fizice, intelectuale, memorie imbunatatita, claritate a gandirii;
•  reglarea tensiunii arteriale;
•  renuntarea la pilule calmante pentru dureri;
•  eliminarea surplusului de greutate in obezitate;
•  rezolvarea problemei acneei;
•  efect antiinflamator ( superior cortizonului si fenilbutazonei, fara a avea efecte secundare)
•  revitalizeaza tegumentul, vindecand uscaciunea acestuia, care insoteste imbatranirea;
•  creste potenta sexuala.
Orzul verde este folosit pentru extragerea sucului sau se usuca si se transforma in pudra sub o forma sau alta este folosit in anorexie, anemie, stomatite, cancer, gastrita, ulcer, colita, pancreatita, afectiuni hepatice (hepatita virala si cronica, ciroza), dischinezie biliara, diabet, astm, bronsita, tuberculoza pulmonara, viroza pulmonara, rinita alergica, cardiopatie ischemica, infarct miocardic, hipotensiune si hipertensiune arteriala, astenie, schizofrenie, epilepsie, nevralgie de trigemen, nevralgie faciala, insomnie, artrita, acnee, pistrui, eczeme, ulcer varicos, tromboflebite, hemoragii, fistule perianale, hemoroizi, dismenoree, sterilitate, impotenta sexuala, avitaminoze, alopecie, reumatism articular acut, lombo-sciatica.

Reclame

Vaccinuri antigripale naturale

Echinacea, gingsengul, arnica si maghiranul stimuleaza sistemul imunitar, protejand de raceala si gripa

O armata formata din miliarde de celule ne protejeaza zilnic de atacul microbilor. Cele cateva sute de celule canceroase care exista in fiecare clipa chiar si in cele mai sanatoase corpuri sunt, de asemenea, eliminate si tinute sub control de catre aparatul imunitar cu care natura ne-a inzestrat si fara de care n-am putea supravietui nici macar o zi. Ce putem face pentru a ne spori imunitatea mai ales acum, in anotimpul cand racelile si gripa incep sa ameninte? Nu trebuie sa ne indopam cu medicamente. Medicina naturista are numeroase mijloace pentru a revigora acest sistem imunitar si a pregati organismul sa infrunte bolile anotimpului rece. Cele mai renumite plante care ne apara organismul sunt echinacea, gingsengul, arnica si maghiranul.

  Cura cu echinacea
Echinacea este o planta adusa din America de Nord unde era leacul de capatai al pieilor rosii. Curand, medicii au descoperit ca are proprietati uimitoare, sporind rezistenta organismului la infectii. Se pare ca cele mai spectaculoase rezultate le are in timpul sezonului rece, in prevenirea gripei, fiind denumita adesea „vaccinul antigripal natural“. Remediul cu echinacea actioneaza relativ rapid (in 3-4 zile apar efectele de marire a capacitatii de aparare a organismului in fata infectiilor), are o toxicitate scazuta (este indicat si copiilor mici), poate fi folosit pe termen lung, fara efecte adverse. Pe termen scurt, cel mai rapid si simplu mod de administrare este tinctura, pe care o gasim in prezent farmacii si magazine naturiste. Se ia o lingurita de tinctura de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Atunci cand raceala s-a instalat deja, se iau pana la 4 lingurite pe zi. Pentru o cura pe termen mai lung, efecte extraordinare are pulberea de echinacea. Se ia o jumatate de lingurita de pulbere, de trei ori pe zi, in cure de minimum doua saptamani.
Pentru bolnavi si sanatosi
In ce cazuri mai e buna echinacea: atunci cand simtim ca ne incearca raceala, cand avem infectii in gat, ale amigdalelor sau ale sinusurilor care nu mai cedeaza. Odata cu acestea, cedeaza si infectiile renale, unele boli de piele de origine infectioasa sau chiar tumori benigne. Echinacea este in primul rand e indicata persoanelor relativ sanatoase, care vor sa previna bolile respiratorii din timpul iernii, care sunt sensibile la frig, care fac guturai, se confrunta cu umflarea amigdalelor sau a ganglionilor la cea mai mica pala de curent. Tratamentul cu echinacea poate fi asociat cu medicatia chimica. In uz extern, sucul proaspat sau unguentele si cremele pe baza de echinacea se aplica pe rana pentru a impiedica inmultirea bacteriilor. Studii stiintifice au demonstrat ca vitamina C combinata cu echinacea reduce incidenta racelii cu 86%, echinacea simpla, cu 65%, iar atunci cand boala deja s-a instalat, echinaceea reduce dezvoltarea racelii cu 33%. Persoanele care sufera de leucemie e bine sa evite tratamentul cu echinacea deoarece aceasta planta determina cresterea numarului de celule albe din sange.
Arnica lupta cu infectiile
 Cel mai redutabil concurent al echinaceei este arnica, deoarece, pe langa efectele imunostimulatoare, are si o actiune antibiotica foarte puternica, putand fi astfel folosita si in cazul infectiilor gata declansate. Mai mult, datorita efectelor sale antidepresive si tonice cerebrale, este un excelent remediu pentru perioada de toamna-iarna, cand tonusul psihic este in scadere si astfel capacitatea organismului de a se apara de boli scade. In doze mari, arnica este toxica. De aceea, este recomandata respectarea cantitatii optime. Intern, se foloseste tinctura, cate 50 de picaturi, diluate intr-o jumatate de pahar de apa, de trei-patru ori pe zi. Persoanele care au probleme de imunitate la nivelul gatului vor face gargara cu doua lingurite de tinctura de arnica, diluate intr-o jumatate de pahar cu apa. Cele mai spectaculoase efecte ale arnicai se obtin in marirea imunitatii persoanelor deja afectate de boli cum ar fi guturaiul, faringita, amigdalita, bronsita, sinuzita, eventual cronicizate. Tinctura de arnica completeaza foarte bine si tratamentul cu antibiotice de sunteza. Este indicata in bolile insotite de febra, in prevenirea si in tratarea infectiilor rinichilor si cailor urinare.
    Prevenire si terapie cu gingseng
 Ginsengul, originar din China, mareste capacitatea si viteza de adaptare a organismului la frig si stres, dar sporeste si imunitatea organismului, adaptandu-l usor la oscilatiile de temperatura. Este considerat un simbol al vietii, fiind denumit si „alimentul nemuririi“ sau „radacina vietii“. in China, aproape orice reteta prescrisa de medic contine ginseng. Cei care consuma regulat ginseng sunt mai putin supusi riscului de a se imbolnavi de cancer. Reduce concentratia de zahar in sange, are efecte antiinflamatoare, antioxidante. Persoanele cu varste peste 40 de ani au nevoie de ginseng. Dar si cei care sunt supusi permanent la stress. Sub actiunea ginsengului, infectiile dau inapoi de la sine, convalescenta este mai scurta, puterea de munca sporeste. La venirea anotimpului rece, o cura de 10-20 de zile cu aceasta planta tine la distanta gripa si guturaiul. Se administreaza circa 1 g de radacina pe zi, pentru un adult. Este indicata atat pentru persoanele sanatoase, cat si pentru bolnavi, mai ales cronici. Efectul benefic se resimte cam in a 10-a zi de tratament. Ginsengul se gaseste mai ales sub forma de capsule care contin pulbere de radacina, pura sau in amestec cu alte plante chinezesti.
Ceai de maghiran in faze incipiente
   Maghiranul este o planta aromatica cu efecte imunostimulatoare extraordinar de rapide. Mareste temperatura organismului, producand un acces de febra (deloc dezagreabil), care permite sistemului imunitar sa actioneze extrem de eficient. Doua cani de ceai fierbinte de maghiran determina transpiratie intensa, incalzesc puternic corpul, fiind adesea un remediu salvator in fazele incipiente ale racelii. O lingurita de pulbere de maghiran se opareste cu o cana de apa fierbinte vreme de 15 minute, dupa care se filtreaza si se consuma cat mai cald. Se beau doua-patru cani de infuzie fierbinte intr-un interval de timp de doua ore, ceea ce va incalzi coprul si va relaxa muschii. Daca boala este in faza incipienta, va disparea. Maghiranul este indicat  persoanelor foarte sensibile la frig, care au probleme circulatorii sau care se confrunta cu oboseala si contracturi musculare. De asemenea, tratamentul cu maghiran are efecte antidepresive. Foarte potrivit este si persoanelor supraponderale sau care retin multa apa in corp. Dar nu este indicat celor cu hipertensiune, care au avut accidente vasculare sau care deja au febra de peste 38 de grade Celsius.

Ierburile toamnei
Pentru prevenirea racelii si gripei, medicina naturista recomanda cure cu:
– Tinctura de propolis (concentratie 20-30%). in decursul unei zile se iau 20-30 de picaturi diluate in 100 ml apa, timp de una-doua saptamani.
– Polen, 2 lingurite de granule zilnic, timp de o luna.
– Usturoi. Se mananca 3-5 catei zilnic, timp de doua-trei sapamani, sau se beau cateva inghitituri de macerat de usturoi.
– Hrean. Se consuma ca salata sau ca macerat, timp de doua-trei saptamani sau mai mult.
– Lamai. Se consuma ca atare, suc sau macerat, pe timp nelimitat.
– Ridiche neagra (salata sau macerat), timp de doua-trei saptamani sau mai mult.
– Mere sub forma naturala, suc sau macerat, timp nelimitat.
– Iaurtul este un antibiotic natural. Trebuie consumat zilnic, eventual impreuna cu cereale.
– Germeni de grau. Se pot face cure de cate o luna, consumand cate 100 g de germeni de grau zilnic.

Semintele de chia, miracolul aflat intr-o samanta

by Ligia Pop

Semintele de chia sunt printre cele mai marunte seminte din lume dar care au proprietati exceptional de complexe: sunt bogate in minerale, in acizi de omega-3, in antioxidanti si nu in ultimul rand, sunt bogate in proteine complexe. Semintele fac parte din familia salviei si au fost mentionate inca din secolul 16 in documentele aztece, Codex Mendoza, fiind cunoscute ca si surse de putere si energie.

Vin in doua culori, bej si negre, insa ambele variante sunt extraordinare. Consumati zilnic 2 linguri sub diferite forme precum smoothies, budinci, in painici raw, in salate, presarati-le in cerealele de dimineata etc. si nu veti regreta.

  1. Contin de 5 ori mai mult calciu decat laptele (plus boron care ajuta calciul sa se transfere in oase).
  2. Contin de 3 ori mai multi antioxidanti decat afinele.
  3. Contin de 3 ori mai mult fier decat spanacul.
  4. Contin de 3 ori mai multa fibra decat ovazul.
  5. Contin de 2 ori mai multe proteine decat orice fel de fasole, samanta sau cereala. Sunt o sursa completa de proteine, avand toti amino-acizii esentiali care sunt prezenti intr-o forma extrem de usor de digerat.
  6. Contin de 2 ori mai mult potasiu decat bananele.
  7. Contin mai multa omega 3 decat semintele de in si nu se rancezesc.
  8. Pe langa toate acestea sunt o sursa excelenta de energie, in special pentru atleti iar o cantitate mica ofera satietate.
  9. Ajuta corpul sa elimine kilogramele in plus si taie pofta de mancare.
  10. Ajuta corpul sa isi sustina si sa isi reconstruiasca muschii in timpul exercitiului fizic,  in timpul sarcinii dar si dupa nastere, doarece ajuta la regenerarea membranei.
  11. Creste lactatia si este o sursa compacta de nutrienti pentru copii de orice varsta.
  12. Nu au gust si absorb apa foarte usor, transformandu-se in mai putin de 10 minute intr-o budinca densa.
  13. Sunt usor de digerat si imediat dupa ingerare sunt transportate si folosite de catre celule corpului nostru.
  14. Pe langa toate acestea, erau folosite de indieni si misionari pentru bandajarea ranilor pentru grabirea vindecarii si pentru evitarea infectiei. Le foloseau pentru a indeparta infectiile din ochi si pentru clarificarea ochilor, prin simpla plasare a doua seminte in ochi.
  15. Consumul de seminte de chia ajuta la echilibrarea zaharului din sange.

Asa cum am zis, se pot consuma sub diferite forme insa eu una o prefer sub forma de vestita reteta de budinca.

Budinca de chia

Laptele de migdale se prepara ca si aici iar pasta de curmale este foarte simplu de facut: 5-6 curmale fara samburi se blenduiesc cu laptele de migdale/susan sau cu apa. Toate ingredientele se adauga intr-o cana si se mesteca timp de 1-2 minute, pana devin gelatinoase. Se mai lasa 5 minute si sunt gata de consum. Se pot adauga fructe proaspete sau uscate precum zmeure, caise, piersici, banane, kiwi, mango etc.

Paznicul tineretii: SILICIUL ORGANIC

Coaja de mar

* Efectele sale asupra organismului sunt aproape miraculoase, acest mineral fiind unul din cele mai eficiente remedii cunoscute pentru REGENERARE si INTINERIRE. Studii recente ne arata ca siliciul organic ar putea fi unul dintre secretele redobandirii sanatatii si tineretii, el fiind eficient in tratarea unui numar impresionant de afectiuni *

Multa vreme stiinta medicala l-a ignorat, desi adesea este deficitar in organismul nostru, care nu are capacitatea de a asimila decat siliciul aflat in forma organica. Or, siliciul organic este tot mai greu de gasit in hrana chimizata si rafinata a omului modern. Aceasta si explica de ce afectiuni cum ar fi hipertensiunea, ateroscleroza, osteoporoza, psoriazisul sau bolile autoimune sunt atat de raspandite in lumea contemporana. Pentru ca toate aceste maladii, precum si multe altele, sunt asociate cu un deficit al acestui oligoelement. Dar sa vedem care este rolul acestui mineral in organismul nostru.

Rolul siliciului in corpul uman

In primul rand, siliciul este unul dintre elementele de baza in construirea corpului nostru. Toate tesuturile elastice care intra in compozitia oaselor, tendoanelor, ligamentelor, vaselor de sange sunt constituite dintr-o adevarata matrice de siliciu, de care sunt fixate, apoi, celelalte elemente. Odata ce un os a fost rupt, o portiune de piele a fost taiata sau arsa ori peretii unui vas de sange au fost lezati, siliciul este unul dintre factorii esentiali in reconstructia acestora. Apoi, tineretea pielii, vigoarea firelor de par si a unghiilor, sanatatea smaltului dintilor sunt determinate tot de prezenta acestui siliciu, care este esential pentru asimilarea si fixarea magneziului si a calciului in organism, precum si pentru formarea tesuturilor conective. Nu in ultimul rand, acest oligoelement are un rol esential in functionarea sistemului imunitar, formarea unei parti importante din armata de celule cu rol de aparare, dar si coordonarea acestei armate fiind dependente de prezenta siliciului.

 

Drojdia de bere
Totusi, cea mai alarmanta descoperire privitoare la rolul siliciului in organism este aceea ca, pe masura ce imbatranim, concentratia acestui oligoelement scade. La persoanele cu un stil de viata nesanatos, concentratia de siliciu din organism scade cu o viteza foarte mare, iar odata cu pierderea siliciului, organismul se degradeaza cu o viteza direct proportionala. Cercetarile arata ca, la cei care au suferit un accident vascular, concentratia de siliciu din peretii vasului de sange rupt este de 14 ori mai scazuta decat cea dintr-un vas de sange sanatos. Concentratia de siliciu din tesutul muscular al unei persoane sedentare si imbatranite prematur este cu pana la 30% mai scazuta decat cea a unei persoane active fizic. In osteoporoza, concentratia de calciu din oase scade cu doar 5-10%, in timp ce siliciul scade cu nu mai putin de 50%! Unul dintre cercetatorii care au studiat vreme de decenii rolul acestui oligoelement in procesele biologice spunea ca siliciul este, in organismul uman, un soi de nisip in Clepsidra Vietii, iar pe masura ce acest nisip se scurge, se scurge si forta, tineretea si vitalitatea noastra. Vestea buna este ca procesul e reversibil. Putem sa ne recapatam tineretea si energia vitala prin aport suplimentar de siliciu.

Diferenta dintre siliciul organic si alte forme de siliciu

Pana de curand, manualele de medicina vorbeau aproape in exclusivitate despre efectele nocive ale siliciului, care, inhalat sub forma de pulberi, produce temuta silicoza, o boala pulmonara cronica, specifica minerilor. Intr-adevar, siliciul simplu, din diversele straturi minerale de pe scoarta Pamantului, poate fi extrem de daunator atunci cand este inspirat.

 

Fasolea verde
Pe cale interna, acesta, in cel mai bun caz, nu are nici un efect asupra sanatatii. Doar siliciul organic, adica legat cu hidrogen si carbon, in cadrul unor procese naturale desfasurate in organismul unor bacterii sau plante, poate fi asimilat de catre organismul uman, avand efecte benefice.
Oamenii de stiinta, cum ar fi cercetatorul francez Loc Le Ribault, au studiat zeci de ani, pentru a afla cum se transforma siliciul mineral in siliciu organic. Ei au aflat ca doar foarte putine bacterii, cateva alge si cateva plante inferioare sunt capabile sa asimileze siliciul din sol, toate celelalte organisme fiind dependente de capacitatea acestora de a metaboliza acest mineral. Din pacate, alimentatia contemporana, datorita chimizarii agriculturii, contine foarte putin siliciu organic, lucru care dauneaza profund echilibrului si sanatatii organismului, asa cum vom vedea.

Riscurile deficitului de siliciu

Organismul uman este genetic programat sa fie aprovizionat constant cu siliciu organic, intr-o cantitate suficienta – cca 20 mg pe zi, pentru un adult, doza necesara de siliciu organic crescand pe masura ce inaintam in varsta. Privarea organismului de acest oligoelement duce, in timp, la aparitia unor tulburari si afectiuni extrem de diverse. Primul simptom, atunci cand siliciul este deficitar in organism, este incapacitatea organismului de a asimila calciul, fosforul si magneziul. Apoi, cea care are de suferit este pielea, care devine uscata, imbatraneste prematur si isi pierde elasticitatea, este afectata de boli cum ar fi psoriazisul, acneea, eczema alergica. Rand pe rand, parul, unghiile, oasele si articulatiile sunt slabite si devin vulnerabile la boli, datorita lipsei de siliciu. In ultima instanta, apar bolile cardiovasculare si cele ale aparatului respirator (bronsita, astm). In schimb, atunci cand este suplimentat siliciul din surse naturale, foarte multe afectiuni se amelioreaza si, nu in putine cazuri, se vindeca, asa cum vom vedea.

Modul de administrare a siliciului organic

Aflarea unei surse satisfacatoare de siliciu organic n-a fost usoara. Inca din anii ’70, cercetatorii au incercat prin diverse biotehnologii si semisinteze sa gaseasca un procedeu prin care sa obtina siliciu organic in cantitati si concentratii suficient de mari. Francezul Le Ribault chiar a creat un proces tehnologic extrem de sofisticat, bazat pe culturi de bacterii si adaugarea de substante chimice, prin care a obtinut siliciu in forma asimilabila intr-o anumita masura. Apoi, biochimistii si nutritionistii au cautat surse complet naturale, mai sanatoase, care sa furnizeze acest mineral. Iata care sunt acestea:

Siliciul organic din alimente

 

Cojile de orz si ovaz

Un studiu facut in anul 2009, la Colegiul Regal de Medicina din Londra, a testat cateva surse naturale de siliciu organic, pentru a vedea in care dintre alimente siliciul este asimilat cel mai bine. In mod surprinzator, cel mai bun aliment s-a dovedit drojdia de bere, urmata de banane si de fasolea verde. Alte surse valabile de siliciu organic sunt coaja de castravete, coaja de mar, coaja unor cereale (orz si ovaz mai ales), varza cruda, pestele, orezul integral. Toate aceste alimente contin cantitati semnificative de siliciu organic, mai ales atunci cand sunt obtinute din agricultura biologica. Din pacate, alimentele pe care le consumam nu prea au legatura cu biologicul, ele fiind produse moderne si care au un continut foarte redus de siliciu. De ce? Pentru ca prin aplicarea de ingrasaminte chimice si pesticide sunt distruse microorganismele care transforma siliciul mineral in siliciu organic si, ca atare, plantele nu mai au de unde sa se aprovizioneze cu acest mineral. Apoi, chiar si atunci cand este continut in hrana cea de toate zilele, siliciul organic nu este in cantitati suficiente pentru a stopa sau chiar inversa procesele de imbatranire, ori pentru a vindeca afectiuni deja instalate. Din fericire, cercetatorii au gasit o sursa extraordinara pentru acest oligoelement, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza.

Capsulele cu extract de siliciu organic

Se obtin din coada-calului (Equisetum arvense) – o planta aparent banala, dar care are un continut impresionant de siliciu. Extractul de coada-calului se obtine prin procedee naturale, iar concentratia de siliciu poate ajunge la 7%, considerata enorma pentru acest oligoelement. De regula, in capsula, extractul se combina cu simpla pulbere de coada-calului, acest amestec fiind cel mai bine asimilat de catre organism. O capsula care contine amestecul dintre pulberea si extractul de coada-calului are in medie 10 mg de siliciu organic, in conditiile in care necesarul zilnic este de 20-40 mg pentru un adult sanatos. Pentru tratarea afectiunilor grave, doza terapeutica poate ajunge si la 100 mg pe zi (300 mg dupa unele studii!), fara riscul unor efecte adverse severe.
Tratamentele cu extract de siliciu organic sunt, mai ales in cazul curelor de reintinerire sau contra afectiunilor cronice, de lunga durata (2-3 luni), rezultatele cele mai clare aparand dupa cateva cure facute succesiv, cu o perioada de 20-30 de zile intre ele.

 

Coada calului -o planta aparent banala – are un continut impresionant de siliciu

Tratamente interne

* Ateroscleroza, arterita – administrarea masiva a acestui mineral este un excelent factor de prevenire si de stopare a acestor afectiuni. Siliciul organic previne oxidarea colesterolului pe artere, mentine flexibilitatea si permeabilitatea acestora, previne calcifierea peretilor si ingustarea vaselor de sange. Se tin doua cure pe an, timp in care se vor administra cate 40-60 mg de siliciu organic pe zi, vreme de 2-3 luni. In paralel se vor consuma grasimi nesaturate din nuci, alune si seminte de floarea soarelui neprajite, din ulei virgin de masline, din ulei de seminte de struguri si de germeni de porumb. Pe timpul tratamentului sunt interzise margarina, prajelile, carnea rosie.
* Hipertensiune – administrarea siliciului organic previne si combate rigidizarea peretilor vaselor de sange si ajuta la mentinerea elasticitatii acestora, ceea ce are ca efect prevenirea puseelor de hipertensiune, scaderea tensiunii arteriale si stabilizarea valorilor acesteia. In plus, administrarea extractului de coada-calului, care contine seleniu, are efecte puternic diuretice (mai puternice din acest punct de vedere decat multe medicamente de sinteza), contribuind si pe aceasta cale la combaterea acestei afectiuni. Se administreaza cate 1-1,2 g de extract de coada-calului cu siliciu, zilnic.
* Accident vascular – in cazurile ruperii vaselor de sange, siliciul organic are un dublu rol, de a preveni recidivele si de a ajuta la indepartarea sechelelor. De regula, se iau cate 60 mg de siliciu organic, in cure de 3 luni, urmate de doua saptamani de pauza, dupa care administrarea se reia. Tratamentul este foarte mult potentat de o alimentatie vegetariana, cu multe cruditati si uleiuri presate la rece, cu alimente bogate in rutina (aminoacid cu rol protector vascular), cum ar fi hrisca, galbenusul de ou, polenul de albine.
* Valori ridicate ale colesterolului – studii facute inca din anul 1978, sub conducerea profesorului F. Pometan, au aratat ca administrarea siliciului organic duce la scaderea colesterolului total din sange si previne depunerea acestuia sub forma de placi pe peretii vaselor de sange. Se tin cure de 30-45 de zile, timp in care se iau cate 40-60 mg de siliciu organic pe zi.
*
Fracturi– administrarea interna a acestui mineral este unul din cele mai bune remedii pentru a favoriza reconsolidarea rapida a tesutului osos lezat si pentru a preveni recidivele. Studiile arata ca celulele care au ca rol reconstructia oaselor sunt mai active si in numar mai mare atunci cand este administrat siliciu organic. De asemenea, calciul si fosforul sunt mai bine fixate in oase. Se iau zilnic 50 mg de siliciu organic, in cure de 30-60 de zile.
* Rupturi musculare, luxatii, ruperi de ligament – nu doar oasele beneficiaza de un aport marit din acest oligoelement, ci si toate tesuturile elastice. Se urmeaza acelasi tratament prezentat la fracturi, pana la completa vindecare. Extern, se folosesc compresele cu tinctura de arnica, o planta care, de asemenea, accelereaza foarte mult procesele de refacere a tesuturilor care au suferit traumatisme.
* Osteoporoza – analizele imagistice facute cu raze X au aratat fara putinta de tagada ca, in urma administrarii sistematice a siliciului, portiunile demineralizate anterior au tins sa-si recapete densitatea normala. Tratamentul cu siliciu organic este foarte bine potentat de regimul vegetarian cu multe cruditati, de administrarea de acizi grasi nesaturati din uleiurile presate la rece. Se iau cate 60-100 mg pe zi, vreme de 6-12 luni.

Coaja de castravete

* Reumatism (artrita si poliartrita reumatoida) – siliciul organic este eficient mai ales pentru stoparea proceselor degenerative la nivelul tesuturilor moi din articulatii. Acest mineral se administreaza sub forma de extract de coada-calului, cate 1 gram pe zi, in cure de doua luni.
* Psoriazis – mecanismele prin care siliciul organic actioneaza atat de eficient in aceasta afectiune raman, deocamdata, necunoscute. Se presupune ca efectul de modulare a raspunsului imun, pe care acest mineral il are, ajuta la tinerea sub control a psoriazisului. Se administreaza extractul de coada-calului bogat in siliciu organic, cate 1-1,2 grame zilnic, in cure de lunga durata (2-3 luni), care vor fi facute mai ales in timpul anotimpului rece, cand psoriazisul cunoaste o recrudescenta. Suplimentar, se consuma si celelalte alimente bogate in siliciu mentionate in acest articol.
* Adjuvant in herpes – cercetatorul Loc Le Ribault, un pionier al terapiilor cu siliciu organic, are o cazuistica impresionanta cu pacienti suferinzi de herpes, dar si de alte afectiuni virale, ameliorate sau vindecate cu ajutorul siliciului organic. Se tin cure de scurta durata, nu mai lungi de 30 de zile, timp in care se iau 80-100 mg de siliciu organic zilnic, in reprize, cu 20 de minute inaintea meselor principale.
* Afectiuni virale(hepatita, gripa, papilomatoza etc.) – se tine aceeasi cura de scurta durata descrisa la tratamentul herpesului. In toate afectiunile virale se pare ca acest mineral actioneaza prin intarirea raspunsului imun al organismului.
* Arsuri – exista consemnate o serie de cazuri, considerate disperate, in care terapia interna cu siliciu organic a dat rezultate spectaculoase. Se iau cate 60-120 mg de siliciu organic zilnic, pana la completa vindecare. Siliciul administrat intern este foarte bine potentat de administrarea externa de tataneasa, ca tinctura mai ales, care este un extraordinar cicatrizant si antiinflamator.
* Adjuvant in tuberculoza pulmonara, osoasa, cutanata – se tin cure de 60 de zile, timp in care se iau cate60 mg de siliciu organic, urmate de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Aceasta cura este valabila si in astm, unde contribuie la refacerea mucoaselor de la nivelul cailor respiratorii inferioare.
* Tulburari de crestere la copii – se tin cure cu alimente bogate in siliciu. Suplimentar, se pot lua cate 10 mg de siliciu organic, sub forma de extract, pe perioade de cate trei luni.
* Intoxicatii cu aluminiu – se administreaza siliciu organic, cate 60-80 mg zilnic, in cure de 30 de zile. Siliciul are o capacitate unica de a se lega in organism de aluminiu si de a elimina acest mineral nociv din corp. Intoxicatia cu aluminiu (provenit din vasele de gatit, din deodorante, din foliile alimentare etc.) este considerata una din principalele cauze ale aparitiei Alzheimerului, a sclerozei multiple, a autismului, a diverselor maladii care afecteaza sistemul nervos.

Varza cruda

* Lipsa de calciu– experimentele facute in laborator pe animale au aratat ca o suplimentare a cantitatii de siliciu organic duce rapid la o crestere a ratei de absorbtie si asimilare a calciului. Zilnic, se iau 20-40 mg siliciu organic, sub forma de extract, in cure de 1 luna.
* Caderea si degradarea parului– intr-un studiu facut in Marea Britanie, in anul 2007, un numar de 48 de femei au luat extract de siliciu organic, cate 10 mg, pentru o perioada de noua luni. Toate femeile aveau parul cu firul subtire, degradat si cu tendinta spre cadere masiva. La sfarsitul perioadei de noua luni de cura, la grupul care a luat siliciu organic sectiunea firului de par s-a marit considerabil, precum si elasticitatea sa si rezistenta la rupere. De asemenea, intensitatea procesului de cadere a firelor de par a fost redusa considerabil.

Siliciul organic si reintinerirea

Mai multi cercetatori au obiectivat faptul ca, la tinerete, proportia de siliciu din diversele tesuturi si organe este mult mai mare decat la varsta a treia, prezenta intr-o proportie mai mare a siliciului fiind asociata cu o mai mare flexibilitate, rezistenta si sanatate. Pornind de la aceasta observatie, s-a pus intrebarea daca nu cumva, prin administrarea acestui mineral in forma organica, sensul procesului de imbatranire ar putea fi inversat, organismul fiind astfel intinerit.

Pestele

In acest scop, s-au creat cure de reintinerire, in care se administreaza 60-100 mg de siliciu organic, pentru o perioada de cateva luni, fiind urmariti cativa parametri, cum ar fi densitatea osoasa, forta musculara, nivelul de estrogen la femei, aspectul pielii, mobilitatea articulatiilor etc. S-a obiectivat faptul ca procesele de reintinerire apar destul de lent, dar dupa 6-12 luni de cura, ele devin vizibile. Se observa o imbunatatire simtitoare atat a starii de sanatate, cat si a aspectului general al corpului. La persoanele in varsta s-a remarcat imbunatatirea aspectului pielii, care a devenit mai elastica si mai bine hidratata, cresterea usoara a masei si a fortei musculare, imbunatatirea valorilor tensiunii arteriale si a activitatii cardiace, rarirea intensitatii si frecventei crizelor reumatice. Mai mult, siliciul organic este printre putinele remedii cunoscute pentru neutralizarea aluminiului din organism, care este implicat in procesul de aparitie a Alzheimerului. Ca atare, in unele cazuri, administrarea siliciului a blocat evolutia bolii si a adus unele ameliorari.
Datorita acestor rezultate, in clinicile de anti-aging (in traducere din limba engleza – anti-imbatranire), cura cu siliciu organic a devenit printre principalele terapii aplicate, potentand foarte bine terapia cu celule stem adulte, un subiect la care vom reveni intr-un numar viitor.

Siliciul organic si bolile autoimune

Orezul integral

Combinatia siliciu organic + vitamina C s-a dovedit a fi extrem de eficienta contra afectiunilor auto-imune (adica a afectiunilor in care sistemul imunitar isi ataca propriul organism). Cele mai bune rezultate s-au obtinut in tratarea colagenozelor, siliciul organic fiind si unul din cele mai eficiente produse pentru stimularea productiei de colagen. Pe timpul curei, se administreaza cate 60 mg de siliciu organic, zilnic, impreuna cu 150 mg de vitamina C, din surse naturale, cum ar fi macesele, fructele de acerola, catina. Fiecare cura va dura 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauza, dupa care administrarea se reia. In lupusul eritematos, administrarea de siliciu organic si vitamina C, in dozele sus-mentionate, se asociaza cu administrarea de lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra) si trei-frati-patati (Viola tricolor), care au un efect imunomodulator extrem de eficient.

Siliciul organic si frumusetea

Pentru infrumusetarea si reintinerirea pielii se iau zilnic 40-60 mg de siliciu organic. Suplimentar, se consuma zilnic minimum 50 ml de ulei virgin de masline, care prin continutul sau de grasimi nesaturate si de substante cu efect estrogen va potenta foarte mult actiunea siliciului organic.

Precautii si contraindicatii

Extractul de coada-calului bogat in siliciu organic are efecte detoxifiante foarte puternice. Ca atare, uneori, in primele saptamani de cura, pot aparea unele reactii de dezintoxicare cum ar fi transpiratia nocturna, usoare insomnii, miros neplacut al transpiratiei si al urinei, simptome care sunt o parte fireasca a procesului de insanatosire si vor disparea treptat. Nu se recomanda administrarea extractelor care contin siliciu organic la femeile insarcinate, care sunt sfatuite insa sa consume alimente bogate in siliciu.

Folia de aluminiu – pericol extrem!!!

Avertisment ignorat
Aluminiul este un metal omniprezent pe Terra, e folosit si in industria alimentara, ca aditiv, in medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), in produsele de larg consum, exista in aer si in apa. Este inevitabil. Dar, in ultima vreme specialistii au constatat o concentratie crescuta de aluminiu in organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putand ajunge saptamanal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, in conditiile in care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. In timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa. Alerta la aluminiu s-a dat inca din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele.  Desi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si in organismul oamenilor, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera milioane de persoane in lume.
Beti apa de izvor !
Apa noastra cea de toate zilele e plina de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu ( la noi in Romania se intrebuinteaza curent, eu stiu ca mai toata productia de sulfat este destinata acestui cunsum) pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Pentru ca sulfatul de aluminiu este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este mai ridicata decat in cea netratata. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabila poate varia mult in functie de regiune si de rauri care sunt mai bogate sau mai sarace in aluminiu. Se crede in general ca aluminiul de origine naturala, provenit din apa netratata, se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. Dar apa tratata contine aluminiu usor asimilabil, de aceea – atentie! – apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu decat hrana. Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza si ea, dupa cum producatorii  utilizeaza apa de la robinet cu sau fara tratamente suplimentare. Cel mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu. Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consuma ape bogate in aluminiu monomeric.
Continut in medicamente
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel putin patru micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creste la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 pana la 7 miligrame de aluminiu pe zi. In afara de aer si apa, oamenii absorb aluminiu, si inca in doza maxima, si din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici si care se vand la cerere in farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat si unelevitamine pentru copii. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pana la cinci grame pe zi. Toti acesti factori care contin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului in functie de varsta si grad de sanatate. Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu raman ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.
Aluminiul n-are ce cauta in bucatarie  !!!!!!!!!!
Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp. Efectele imediate sunt urmatoarele: omul are dureri de cap, se baloneaza, i se usuca pielea si isi pierde pofta de mancare. Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si din cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si atunci cand pestele si carnea sunt gatite in oale din aluminiu sau sunt impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari in cuptor). Toti suntem expusi mai mult sau mai puttin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu in bucataria proprie, atunci cand bem o cafea in oras, preparata cu apa contaminata sau in ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sanatate il reprezinta si radiatoarele confectionate din aluminiu care sunt responsabile pentru simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar inceputul unor paralizii.
Efecte nefaste
Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu in exces, se intalneste mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfaramicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte. Aluminiul este asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sunt dementa presenila, tulburarile mentale, imbatranirea precoce si Alzheimer. Desi industria farmaceutica a mediatizat exagerat progresul inregistrat in prevenirea si tratarea acestei boli, in realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. Celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de > 10 pana la 30 de ori mai mult aluminiu decat media.
Ce obiecte trebuie aruncate ?
Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in „Sciences et Vie”, unde s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cand este consumat in cantitati mici. Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este tratat intr-o revista medicala americana ca o tumoare a esofagului care s-a retras cand bolnavul a incetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cat mai departe de aluminiu? In primul rand trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacamurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa imbuteliata cu continut scazut din acest metal sa renuntam definitiv la ambalarea alimentelor in staniol si folii de aluminiu, sa evitam aspirina pe cat posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa refuzam mancarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veti vedea ca aceleasi alimente exista si in ambalaje de sticla sau carton. Cat despre celelalte obiecte care ne inconjoara, eliminati-le pe cele inutile. De termopane si usi de aluminiu n-aveti cum scapa.
Aluminiul din deodorante
Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au aluminiu din belsug. Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de aluminiu) patrunde mai usor prin piele decat pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plamanilor. Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei cantitati de aluminiu. Asimilarea pe termen indelungat a unor concentratii importante de aluminiu prin deodorante si antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sanatate. Persoanele cu asa zisa  ” aluminofobie” pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fara aluminiu, disponibile in farmacii.
Un element vechi de 180 de ani
 
Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler in anul 1827. Este cel mai raspandit nemetal din natura. Nu se afla in stare libera, deoarece este reactiv, dar se gaseste in minereurile de bauxita, nefelina, silicatii sau oxizii sai: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit in industrie datorita rezistentei sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si densitatii sale mici. Aluminiul este folosit in industria aerospatiala, in constructii, acolo unde este necesar un material usor si rezistent. Are bune proprietati electrice.
E-ul criminal

In Uniunea Europeana, aluminiul este intalnit sub denumirea de E 173, responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant intalnit mai ales in produse bazate pe cereale, ca painea, prajiturile si biscuitii.

Graul incoltit

Regimul alimentar-minune al parintelui Leontie Gazea

„Graul incoltit este un stimulator extrem de important al activitatii vitale a organismului uman, datorita continutului bogat in complexul de vitamina B si in multe alte vitamine, cat si a diferitilor fermenti (enzime) necesare pentru reglarea proceselor intime din organism. In multe boli, dupa o saptamana-doua de consum al boabelor incoltite de grau, la oamenii de orice varsta se constata o vizibila imbunatatire a starii de sanatate si apoi o insanatosire completa… Folosirea acestei metode nu este periculoasa si este foarte eficienta”. Iar doctorul francez Jean Valnet in lucrarea sa, „Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale” (Editura „Ceres”, Bucuresti, 1991), scrie: „(…)exceptionala bogatie a constituentilor lui (a graului – n.r.) autorizeaza cercetatorii care s-au aplecat asupra problemelor sanatatii sa afirme ca ar da o grea lovitura dezvoltarii tot mai accentuate a diabetului, a asteniilor, a nevrozelor, a nevritelor, a bolilor cardiovasculare, a cazurilor de cancer”.


Parintele pregatea grau incoltit zilnic si il consuma umed sau sub forma unor turtite facute de dumnealui. Dar acest mod de folosire a graului incoltit ingreuna si limita posibilitatea utilizarii lui pe timpul calatoriilor sau deplasarilor in alte localitati. Pentru a inlatura aceste pierderi si a veni in ajutorul consumatorilor, fiul sau – ing. Nicolae Gazea – impreuna cu feciorul sau, Constantin, si dl Cristea Marin au facut o inventie: fulgi de grau incoltit. Produsul este brevetat si premiat la Salonul International de Inventii din Iasi, octombrie 1996, obtinand Medalia de Aur. De asemenea, in noiembrie 1998, la Salonul International de Inventica de la Bruxelles, a obtinut inca o Medalie de Aur. Acest produs se gaseste in comert sub numele de „Granovit” – fulgi de grau germinat. Se poate cumpara la mai toate magazinele alimentare din Iasi si in multe alte localitati. (Fara indoiala si in Bucuresti). „Granovitul” pastreaza insusirile si intreaga valoare nutritiva si medicinala a graului incoltit umed. Nu de mult, aceiasi cercetatori au scos inca un sortiment: „Musli-granovit”, care se gaseste deja in comert.

Tratamentul cu grau incoltit
Ce este graul incoltit?
Germenii de grau (graul incoltit) sunt seminte care trec din starea de viata latenta in stare activa, proces care determina o serie de transformari biochimice si de structura. In acest moment, samanta incoltita contine maximum de substante folositoare organismului uman. Iata cateva cantitati de minerale usor de asimilat de catre organism, continute de 100 grame germeni de grau: fosfor (1050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%). La aceste minerale se adauga vitaminele: A, B, E, K, D, PP, enzime si anumiti hormoni vegetali, cu structura foarte putin cunoscuta, care au efecte terapeutice extraordinare.

Durata curei
Pentru a observa primele efecte ale consumarii graului incoltit este necesara trecerea a 3-4 saptamani. Stabilizarea efectelor apare, insa, dupa 2-3 luni si 6-12 luni in cazul persoanelor devitalizate sau care sufera de afectiuni grave.
Doza de grau consumata zilnic
Doza terapeutica la adulti este de 3-6 linguri pe zi; la copii cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani, doza este de 1-2 linguri pe zi; la copii de 2-6 ani, doza este de 1-3 lingurite pe zi.

Administrarea
Administrarea germenilor de grau se face dimineata, pe stomacul gol. Graul incoltit se da prin masina de tocat, pentru a fi maruntit, dupa care se amesteca cu miere. Exista si o serie de retete de combinare a graului germinat cu alte alimente-medicament.
Actiuni terapeutice ale acestei cure
Primele efecte care se observa la aceasta cura sunt: oprirea caderii parului, marirea sau refacerea acuitatii vizuale, imbunatatirea coordonarii miscarilor, intarirea dintilor, infrumusetarea pielii, reglarea activitatii nervoase (germenii de grau au si un efect usor sedativ), marirea vitalitatii.

Indicatii
Graul incoltit este indicat in: ¥ crestere, tratamentul intarzierilor de crestere la copii; ¥ boli de piele (acnee, eczeme, afectiuni infectioase recidivante); ¥ imbatranire, imbatranire prematura; ¥ afectiuni hepatice; ¥ subponderalitate (are efect reglator asupra greutatii corporale); ¥ la femei – in cazurile de estompare a caracterelor feminine: talia ingusta, bazinul larg, vocea subtire, lipsa pilozitatilor (parului) din zona abdomenului, spatelui, faciala etc; ¥ tromboflebita; ¥ arterita; ¥ tumori ale stomacului, tumori in general; ¥ cancer; ¥ afectiuni oculare; ¥ afectiuni respiratorii recidivante (inclusiv astm si bronsita); ¥ impotenta si sterilitate masculina (pentru barbatii cu vitalitate generala foarte scazuta); ¥ amenoree, dismenoree (la femeile cu o constitutie fragila, anemice); ¥ anemie, lipsa de calciu si magneziu; ¥ dureri de cap, migrene, insomnie.

Contraindicatii ale curei cu grau incoltit
Germenii de grau sunt contraindicati persoanelor care se confrunta cu dezechilibre cauzate de excesul de hormoni estrogeni in organism. In consecinta, femeile cu ciclu menstrual foarte abundent, barbati cu tendinta spre efeminare vor folosi cu prudenta acest remediu-minune, care in cazul lor ar putea sa accentueze anumite probleme.
Sortimente de grau germinat ce se gasesc in comert
In comert se gaseste grau incoltit in urmatoarele forme de prezentare: ¥ pulbere obtinuta prin uscarea si macinarea graului incoltit si apoi uscat; ¥ fulgi obtinuti prin prelucrarea mecanica a boabelor de grau incoltit; ¥ diferite combinatii de fulgi sau pulbere de germeni de grau cu fructe uscate (catina, fructe de padure, fructe exotice). Evident, nici unul din aceste produse nu are puterea curativa a boabelor de grau proaspat germinate si date prin masina de tocat.

Obtinerea graului incoltit dupa metoda Valeriu Popa
Se cumpara grau – din ultima recolta. Se cerne prin sita, ca sa cada corpurile straine. Joi dimineata la ora 6 se pune la incoltit 1 kg de grau, intr-o oala smaltuita, cu o capacitate de 5 litri. Se spala cu apa rece pana se obtine o apa curata. Apoi, se umple oala cu apa limpede. Se pune intr-un loc ferit. La ora 14 si ora 22 se scurge apa in care a stat graul si se spala din nou, pana ramane iar apa curata. Se umple din nou oala si se lasa la o parte. Vineri la ora 6 se scurge apa si se transfera graul in strecuratoare. Se pune strecuratoarea sub jet de apa. In timpul spalarii nu amestecati graul. Spalarea sa dureze numai cateva secunde. Se va repeta din 8 in 8 ore, adica la orele 6 – 14 – 22, pana iese embrionul (coltul) de 2 mm si radacinile de 5 mm. Aceasta se obtine sambata pe la pranz sau, cel mai tarziu, seara. Cand se obtine marimea embrionului si a radacinii, se pune graul in sticle de lapte care se vor acoperi cu dopuri, ca sa nu intre aerul, si se lasa la frigider. Dintr-un kg de grau se obtine 1,5 kg de grau incoltit. Aceasta cantitate ajunge pentru o saptamana.

Drojdia de bere

Era in iarna anului 1898, intr-o seara friguroasa de februarie, cand inginerul german Wolfgang Schulze a ramas mult dupa lasarea intunericului in laboratoarele fabricii de bere in care lucra.

Cand si-a terminat munca, a stins lumina de la biroul sau, apoi a pasit prin intuneric spre iesire, cand, deodata, a vazut un fenomen uluitor: vasele in care se afla drojdia de bere iradiau o lumina fluorescenta. A fost ca un semn: din momentul acela, inginerul german a inceput sa studieze fara incetare ceea ce era considerat un simplu reziduu – drojdia. Surprizele nu au intarziat sa apara. La scurta vreme, Schulze a descoperit ca substanta aceea pastoasa si maronie avea o multime de insusiri legate de sanatate: aplicata pe piele, drojdia de bere vindeca foarte rapid ranile, iar administrata intern scurta convalescenta dupa diferite boli. Chiar si animalele slabite se inzdraveneau ca prin farmec atunci cand erau tratate cu ea. Incurajat de aceste rezultate, inginerul si-a tratat cu drojdie si sotia bolnava de cancer si – minune! – boala nu a mai progresat. Din nefericire, la vremea aceea era probabil mult prea devreme pentru asemenea descoperiri, asa ca observatiile si cercetarile lui Schulze au fost trecute sub tacere de catre comunitatea medicala, pentru ca apoi sa cada in uitare.. Abia pe la mijlocul secolului al Xx-lea, cercetarile inginerului german aveau sa fie luate in serios de catre medici si biochimisti, un demers care a revolutionat stiinta in general si medicina in special.

Ce este drojdia de bere?
Este o aglomerare de ciuperci inferioare (Saccharomyces cerevisiae), de dimensiuni microscopice, dar care se comporta ca niste adevarate uzine de medicamente, ce produc aproape intreaga gama de aminoacizi esentiali, toate vitaminele din complexul B, enzime, minerale in forma asimilabila (calciu, magneziu, fosfor) si anumite oligoelemente indispensabile vietii (in special seleniu). Sute de studii facute in ultimele decenii arata faptul ca substantele secretate de drojdia de bere joaca un rol esential in intretinerea sanatatii si in vindecarea unor boli, de la cele mai usoare la cele mai grave.
Poate cea mai importanta calitate a acestui supliment nutritiv este faptul ca acopera carentele de vitamine din complexul B, care, mai ales acum, la sfarsit de iarna si inceput de primavara, afecteaza majoritatea oamenilor. Aceasta, in conditiile in care cele noua vitamine din acest complex sunt indispensabile pentru functionarea oricarui organ sau sistem din corp. Vitamina B1 este necesara pentru sistemul nervos si cardiovascular, fiind folosita contra bolilor de inima, contra depresiei si a asteniei. Vitamina B2 este esentiala pentru piele, fiind indicata in toate afectiunile dermatologice. Vitamina B3 este implicata in procese ce tin de echilibrarea sistemului nervos, in timp ce vitamina B5 este un stimulent natural al glandelor cortico-suprarenale, marind rezistenta la infectii si la stres. Vitaminele B7 si B8 sunt implicate in metabolismul colesterolului si al proteinelor, fiind importante si pentru mentinerea sanatatii si rezistentei parului. Vitamina B9 este un elixir contra anemiei si pentru mentinerea echilibrului hormonal, in timp ce vitamina B12, care actioneaza asupra sistemului nervos, mareste puterea de concentrare, favorizeaza eliminarea unor simptome specifice stresului psihic. In fine, vitamina B15 – ultima descoperita – favorizeaza schimburile de oxigen la nivelul tesuturilor si este un remediu minune contra imbatranirii, contra infertilitatii si a bolilor hepatice. Numai din aceasta scurta enumerare si ne putem da seama de extraordinarele aplicatii terapeutice ale drojdiei de bere. Insa, inainte de a le cunoaste, va trebui sa aflam cate ceva despre modul de administrare a acesteia.

Cum se administreaza drojdia de bere
Drojdia proaspata

 Este vorba de aparent banalul ingredient pentru cresterea aluatului, care se vinde in magazinele alimentare la calup, avand o culoare bruna si un miros de… bere. Se consuma in combinatie cu miere: la o lingurita de drojdie se adauga doua lingurite de miere de albine, frecandu-se pana cand se obtine o pasta omogena. Doza zilnica pentru un adult este de 3 lingurite de drojdie de bere, care se administreaza pe stomacul gol, dimineata, la pranz si seara.

Drojdia uscata
O gasim ambalata sub forma de pliculete, fiind in ultima vreme preferata de catre comercianti in fata drojdiei proaspete, care este mult mai greu de conservat si are un termen de valabilitate mai scurt. Inainte de a administra drojdia uscata, asigurati-va ca nu este aditivata sintetic, caz in care nu este recomandata in tratament.. Este mai putin activa din punct de vedere terapeutic, dar in lipsa celei proaspete, poate fi folosita si ea cu succes. Mod de administrare: in jumatate de litru de suc de morcovi (obtinut casnic cu ajutorul storcatorului electric) se pun 2 lingurite de praf de drojdie uscata, se amesteca bine si se pastreaza la frigider.. Se bea intreaga cantitate de preparat intr-o zi, fractionata in 3 reprize..

Tabletele de drojdie
Le gasim in farmacii si in magazinele naturiste, fiind extracte atomizate de drojdie, conditionate sub forma de comprimate.. Sunt de regula foarte eficiente in terapie, fiind obtinute din culturi de drojdie selectionate asa incat sa aiba o concentratie ridicata de vitamine din complexul B si de seleniu. Se administreaza conform prospectului.
O cura cu drojdie dureaza minimum 10 zile si maximum 30 de zile (pentru a nu afecta flora intestinala), urmate de o saptamana de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.
Drojdia de bere in prevenirea bolilor
La copii: administrarea de drojdie de bere este foarte importanta pentru stimularea proceselor de crestere (ajuta la consolidarea oaselor), pentru dezvoltarea psihica si mentala armonioasa. 
Mai ales copiii bolnaviciosi, anemici, cu o slaba capacitate de concentrare sau cu un grad ridicat de nervozitate ar trebui sa consume drojdie de bere. Doza pentru copiii intre 4 si 8 ani este, de regula, o treime din cea pentru adulti, iar pentru copiii intre 8 si 14 ani este o jumatate din doza pentru adulti.
La adolescenti: vitaminele si aminoacizii din drojdie ajuta la reglarea proceselor hormonale, impiedicand aparitia unor fenomene neplacute la nivel fizic, cum ar: maturizarea intarziata a organelor genitale, aparitia eruptiilor puternice de acnee, hirsutismul la fete. De asemenea, curele cu drojdie de bere (se administreaza in aceleasi doze ca la adulti) de 10 zile pe luna ajuta la dezvoltarea intelectului si la tinerea sub control a fenomenelor din sfera emotionala.
La adulti: acest produs natural este un excelent sustinator de efort, care ajuta la imbunatatirea performantelor fizice si intelectuale. Un alt element important este faptul ca drojdia de bere este un excelent remediu antistres, diminuand efectele nefaste ale acestuia asupra corpului si asupra psihicului.
La persoanele de varsta a treia: drojdia de bere, prin continutul sau de vitamine, aminoacizi si oligoelemente, este un excelent medicament pentru prelungirea tineretii biologice. La schimbarea anotimpurilor este utila o cura de 3 saptamani cu acest produs natural, care impiedica aparitia bolilor degenerative, sustine activitatea hormonala, mentine sanatatea sistemului nervos si a celui cardiac.

Drojdia de bere in tratamentul bolilor

Anemia, tulburarile de asimilare a mineralelor (in special a calciului si a magneziului) – se face o cura de 21 de zile cu drojdie de bere. Este un remediu nu doar foarte bogat in minerale si vitamine, dar care si ajuta la metabolizarea corecta a acestora. Mai mult, s-a demonstrat faptul ca administrarea de drojdie de bere stimuleaza producerea de catre organism a elementelor figurate ale sangelui, ceea ce deschide noi perspective in tratarea anemiei, dar si a tulburarilor de coagulare, precum si a altor boli ale sangelui.

Hepatita virala A, B si C – doctorul german A. Schrauzer a studiat vreme de 18 ani felul in care organismul uman se apara in fata infectiilor cu virusuri hepatice. El a observat in studiile pe animale de laborator ca rezistenta in fata acestor virusuri creste foarte mult atunci cand se administreaza drojdie de bere. „De vina” pentru aceasta imunitate sporita sunt niste compusi pe baza de seleniu, care ajuta activitatea unor celule ale sistemului imunitar.

Raceli si boli infectioase in general, deficiente imunitare – se administreaza vreme de 2-3 saptamani cate trei lingurite de drojdie proaspata pe zi. Seleniul, precum si anumite vitamine continute de acest produs natural, maresc foarte mult rezistenta organismului la orice gen de infectie.

Supragreutate, obezitate – studii americane arata ca tratamentele de 20 de zile cu drojdie de bere, repetate de mai multe ori la rand, ajuta la scaderea in greutate. Aceasta remarcabila proprietate se datoreaza cromului continut din belsug de drojdia de bere, oligoelement important si intr-o alta maladie in care acelasi remediu ajuta foarte mult, si anume diabetul.

Boli cardiovasculare cronice – consumul de drojdie de bere regleaza nivelul colesterolului in sange, aduce la valorile normale tensiunea si favorizeaza activitatea miocardului. Studii comparative efectuate au aratat ca persoanele cu boli cardiace care consuma sistematic acest supliment alimentar au cu 30% mai putine probleme decat cardiacii din loturile martor.

Paralizie, Parkinson, Alzheimer – se face in fiecare luna o cura de cate doua saptamani, in care se consuma zilnic 3-4 lingurite de drojdie de bere. Este un tratament cu o puternica actiune reintineritoare, cu efecte tonice asupra intregului sistem nervos. Acelasi tratament este valabil si in depresie, precum si in tulburarile psihice generate de stres.

Psoriazis, sclerodermie, afectiuni dermatologice in general– se fac cure de o luna cu drojdie de bere (4 lingurite pe zi), cu o saptamana de pauza. Complexul de vitamina B, precum si anti-oxidantii continuti de drojdie sunt de un real ajutor pentru imbunatatirea metabolismului celular la nivelul pielii.

Acneea – se face tratamentul intern descris mai sus, la care se adauga masti obtinute din: 2 lingurite de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de masline si 2 linguri de miere lichida. Amestecul se omogenizeaza si apoi se intinde pe ten, unde se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta.

Precautii la tratamentul cu drojdie

Cu exceptia persoanelor alergice la acest produs, nu se cunosc contraindicatii la tratamentul cu drojdie. Uneori, administrarea interna a drojdiei de bere poate da o usoara balonare, caz in care se va administra un carminativ usor, cum ar fi praful de chimen sau de anason, din care se ia cate o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi.

Drojdia de bere si cancerul

Ciupercile Saccharomyces cerevisiae vazute la microscop
Studiile facute in Occident, mai ales in Germania , au aratat fara dubiu ca asemenea altor remedii naturale, drojdia de bere este foarte utila in tratamentul bolilor tumorale maligne. Mai mult, daca armurariul (prezentat in numarul trecut al revistei) era un excelent antidot pentru efectele adverse ale citostaticelor, drojdia de bere este un extraordinar ajutor pentru bolnavii de cancer care au recurs sau recurg la iradiere (cobaltoterapie). Iata mai multe elemente in acest sens:
Iradierea are mai putine efecte adverse atunci cand este asociata cu consumul zilnic de drojdie de bere (minimum 6 lingurite pe zi). Aceasta este concluzia unei echipe de medici din Munchen, care a studiat vreme de 15 ani evolutia bolnavilor de cancer, carora li s-a administrat acest produs. La pacientii tratati prin iradiere care au primit simultan drojdie de bere s-a observat o stare de sanatate mult mai buna fata de pacientii tratati numai prin iradieri. Drojdia de bere stimuleaza apetitul, ajuta somnul si peristaltismul intestinal. De asemenea, protejeaza mucoasele – aspect important, mai ales in cancerul de gat si esofag. 
Efectele negative ale radioterapiei sunt indepartate si in ceea ce priveste manifestarile externe: formarea de ragade cu infectii, deformarea unghiilor si inflamarea lor, hipercheratozele, atrofiile pielii. Profesorul doctor Ries, de la Bayerische Krebsgesellschaft (Asociatia Oncologica Bavareza), a stabilit, in urma studiilor realizate la departamentul de oncologie de la Munchen, ca „Afectarea datorata iradierii a scazut in proportie considerabila, inflamatiile au disparut, la fel si atrofiile pielii, care au fost inlocuite de epiteliu normal. Pana astazi nici una dintre metodele clasice de tratament nu a dat astfel de rezultate benefice ca administrarea de drojdie de bere”. Asociatia Oncologica Bavareza mentioneaza in scris, pentru suferinzii de cancer, recomandarea de a utiliza drojdia de bere impotriva acestei boli.
Efectele directe ale tratamentului cu drojdie in boala canceroasa sunt in curs de cercetare, existand indicii serioase ca in cazul majoritatii formelor de cancer, consumul de drojdie de bere determina stagnarea si apoi remisia formatiunilor tumorale maligne. Prof. dr. Gottschalk observa la animalele de experienta tratate cu drojdie de bere faptul ca, in mai putin de trei luni, cancerul de prostata, de piele sau al ficatului era oprit de ingerarea zilnica a acestui produs natural.